luni, 21 februarie 2011

Imagini de ansamblu


Astăzi am o nelămurire şi o indignare legată de metodele „moderne” de predare. Da, mă refer la nelipsitele prezentări Power Point, mailuri conţinătoare de cursuri şi site-uri doldora de informaţii. Oi fi eu mai învechită, dar parcă tot cu creta pe tablă dacă mi se predă înţeleg mai bine. Şi tot de pe hârtie dacă citesc învăţ mai repede.

Să ne imaginăm acum că suntem la o ora de curs. Profesorul la catedră, cu un laptop performant sau nu în faţă, cu un videoproiector de toata frumuseţea pornit si câteva cuvinte înşirate pe perete. Ce faci tu în acest timp? Orice altceva decât să priveşti minunăţia tehnologică preumblându-se prin faţa ochilor tăi, sau în lateral, după caz. Profesorul îţi citeşte cu intonaţie poezia care se plimbă pe construcţia nedemnă de asfel de informaţii, iar studentul înţelege mai nimic din ceea ce se întâmpla în sală. Nu de alta dar ce rost are să-ţi mai iei notiţe în primul rând pentru că e aproape imposibil să copiezi şi să fii atent la o explicaţie răzleaţă în acelaşi timp, şi în al doilea rând doar ţi s-a promis că vei primi exact aceeaşi variantă a cursului pe mail, variantă pe care o să o citeşti maxim o dată înainte de examen. Mă rog, să zicem că asta e vina ta, şi ca student conştiincios ce eşti ar fi trebuit să deschizi cursurile alea la timp. Dar nu o faci şi n-are s-o facă mai nimeni. Pentru că odată ce ai  dat drumul la computer, laptop etc., principala ta preocupare nu mai este nici pe departe facultatea; mai un joc, mai o conversaţie mică pe messenger, mai un site de socializare, şi uite aşa trece ziua şi iar n-ai învăţat nimic. Dar să zicem că iar este problema ta, nu a profesorului care s-a chinuit atât să-ţi dea ţie, un neştiutor, un  curs copiat de cine ştie pe unde sau tradus de cine ştie ce alt student cu restanţă.  Sau, mai nou, cărţi pe care foarte bine puteai să le iei de la bibliotecă şi te scuteai de un drum la facultate si pe stimabilul de un efort în plus. Dar, staţi... despre bibliotecile politehnicii vom vorbi mâine mai mult. Aşa, şi acum zic eu... de ce oare să mai faci o facultate de zi? Ca să scapi de părinţi şi să plăteşti o regie de cămin prea mare sau o chirie greţos de umflată în cazul multora sau să pleci de acasă dimineaţa în cazul altora? Când ţi se spune clar şi răspicat că nu prea contează dacă eşti prezent sau nu, acelşi lucru poţi citi şi acasă în cursurile de pe MAIL, ce ai putea tu înţelege ca student?! PROST EŞTI CĂ DAI BANII NU DOAR PE REGIA DE CĂMIN DAR ŞI PE TRANSPORTUL ÎN COMUN ŞI CĂ TE MAI TREZEŞTI ŞI LA ORE FORMATE DIN CIFRE MULT PREA MICI, CÂND AI PUTEA STA ACASĂ ÎN FAŢA CALCULATORULUI PENTRU EXACT ACELAŞI LUCRU. Ce s-a întâmplat oare cu notiţele pe hârtie, pe care le au stimabilii profesori care încă mai îndrăznesc să scrie pe table de pe vremea când erau la rândul lor studenţi şi nu aveau adrese de e-mail? Sunt oare cei care folosesc pixul şi hârtia mai prejos decât măreţii uitilizatori ai tehnologiei? Din câte îmi aduc eu aminte, marile descoperiri s-au făcut cu pixul pe foaie. Sau am trăit eu pe altă planetă? Probabil...  problema de data asta nu e doar învăţământul superior. Aceste practici se întâlnesc încă din şcoala generală. Pentru că nu-i aşa, copiii din ziua de azi s-au născut cu calculatorul în braţe. Nici nu ştia să facă la oliţă când mama se lăuda că ştie să apese pe butoanele tastaturii. Normal că ştie... orice fiinţă poate atinge aşa ceva producând sau nu o reacţie din partea softului. Dar nu, copilul ei e inteligent şi trebuie să stea cât mai mult în faţa calculatorului, să înveţe. Ce? Poziţii sexuale, cum să omori oameni, şi fel de fel de minunăţii numai bune pentru mintea unui copil. Hai să-i îndobitocim pe toţi că oricum ţara asta nu mai are niciun viiitor.

Eu propun următorul lucru: să facem cursurile sub formă de videochat. Păi aşa pot fi şi eu productivă: mai o mâncărică, un aspirator, şters geamuri, călcat haine, manichiură, pedichiură, piaţă după-amiaza, doar avem net ce mama naibii. Şi timp destul pentru că nu mai batem drumurile Bucureştiului degeaba. Poate aşa aş avea şi eu timp de o plimbare mai lungă sau de o ieşire seara în oraş fără mustrari de conştiinţă cum că n-o să fiu capabilă să mă trezesc pentru cursul de la ora 8. Şi mai facem şi economie, şi mai suntem şi ecologişti. Uite domnule ce treabă. Ce atâta hârtie? Hai sănătate şi ne vedem la licenţă că ce rost are să ne întâlnim mai devreme. A, şi mailul e acelaşi, aştept cursurile acolo. Şi dacă sunteţi drăguţi aş dori şi prezentările Power-point, că aş vrea să mă simt ca în amfiteatru când le vizionez din vârful patului.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu